Spuneam în precedenta că va urma o recenzie pentru acest un pic mai obscur film al lui Jim Carrey. Mai are ceva de oferit această peliculă în ziua de azi? Păi să vă spun mai întâi că l-am văzut acum câteva seri, când încercând mai întâi să ne uităm la sezonul 5 din La casa de papel, și tocmai veniți de la ultimul sezon, al șaselea, din Lucifer, constatăm după doar un episod că e-o bătaie de joc cu serialele din ultima vreme. Mulg la francizele astea până dau lapte praf...
Așa că am schimbat canalul pe stick-ul de memorie și am pornit Numărul 23, cu speranță în suflet că nu vom mai primi și sezonul șase. Și ce idee bună! Numărul 23 a reușit să ne scoată din monotonia repetitivă a serialelor mulse și răs-mulse mai ceva ca filmele cu super-eroi.
A reușit să facă asta în primul rând datorită esteticii neo-noir, chestie ce n-am mai văzut-o de mult timp într-un film, poate chiar de când am văzut ultima oară un film noir. Am simțit că mi-am mai clătit ochii și cu altceva... Că tot veni vorba, să vă și recomand un clasic ce ar trebui bifat, Sunset Blvd. (1950) pe numele său.
Aici, Jim Carrey (pornește) în rolul unui om obișnuit care devine bântuit de impresia că citește o carte despre viața lui, și se merge către un thriller psihologic întunecat, construit în jurul obsesiei față de apariția peste tot a numărului 23.
Dar datorită modului în care este construit scenariul, vedem nu doar mai multe roluri într-unul, ci și multiple straturi ale celui principal, ceea ce este chiar tipic lui Jim dacă e să ne gândim, de exemplu, la variatele și minunatele scălâmbeli din Ace Ventura. Umor de care ni se amintește în prima parte, în scena foarte comică din biroul psiholoagei impasibile.
Trebuie menționată și această nevastă și amantă jucată de Virginia Madsen (da, sora acelui Madsen) care dovedește că este o actriță foarte versatilă, reușind să fie când sexy, când gospodină, când obsedată nebună de care regreți că te-ai legat, când mamă.
Dacă-ți plac filmele psihologice s-ar putea ca Numărul 23 să te țină ocupat 90 minute, doar să nu te aștepți la ceva impresionant. Are crimă, mister, thriller și e și despre schimbare și evoluție, dar nu se ridică la nivelul operelor reprezentative ale genului, cum ar fi Se7en (1995), par example. Dacă ți-a plăcut în schimb Phone Booth (2002) cu siguranță și Numero 23 te va atinge, unde amprenta aceluiași regizor, Joel Schumacher, se simte subtil.
Creativ, entertaining, cu mult mai mult eroticism decât mă așteptam, Numărul 23 reușește să te mențină pe un flow bun pe aproape întreg parcursul, finalul doar fiind un pic cam dezumflant. Per total, un film după care zici da, mișto, mi-a plăcut și apoi mergi mai departe. De văzut neapărat dacă ești un fan Jim Carrey, cu condiția să nu te aștepți totuși la cel mai bun rol pe care-l face, nici pe departe.
Așa că răspunsul întrebării din începutul articolului este da, cu condiția să ai o predispoziție către acest gen și atmosferă, altfel s-ar putea să te lase cam confuz.
