S-a terminat și serialul Lucifer. Era și cazul! Nu doar c-au lălăit-o în toată seria, dar mai ales pe final parcă s-a dus Dreacu', ca să zic așa, bunul simț față de spectator; prea au vrut să mulgă potențialul de lungime al seriei, care era meritat dacă și scenariul era pe măsură. Deci ajuns la final cu 93 episoade, merită văzut?
Răspunsul scurt ar fi că nu prea are ceva grozav de oferit, dar depinde de tine ce cauți pentru că aspecte pozitive ar fi câteva: este un serial care pică ușor la stomac, și cu o premiză inedită - Lucifer Morningstar (fiul lui Dumnezeu trimis în Iad să guverneze) se hotărăște să rămână permanent în ultima vizită a sa pe Pământ (droguri, orgii, cântat la pian), dar devine consultant al poliției din Los Angeles și pacient al unei renumite psiholoage, de data asta.
Deci, în mare, în serial se întâmplă rezolvări de crime, dar astea sunt mai degrabă niște suprapuneri simpliste peste problemele interioare ale protagonistului, nevoit să-și rezolve imaturitatea și frustrările emoționale, mai ales și în primul rând vis-a-vis de tăticul din Ceruri, care prea ocupat fiind cu rularea existenței, nu prea a fost acolo când tânărul Luci (sau surorile/frații săi multiplii, de altfel) spunea rugăciunea poezia de la serbarea clasei întâi (sau a doua, a treia, a patra, a cincea, a șasea, a șaptea, a opta, a noua... ad infinitum).
Un scenariu îndrăzneț, dar după cele 6 sezoane nu mă pot abține de la a întreba de ce nu au profitat de potențialul imens pe care premisa o aducea; sigur, am primit personajul Dumnezeu, Adam, Eva, diverși alți frați ai lui Lucifer (cum ar fi Arhanghelul Mihail), chiar și pe Mama Creației (cea cu care Dumnezeu, știi tu, albinele și florile...), dar de ce le-a fost frică să aducă în prim plan pe Iisus, de exemplu, despre care nici nu-mi amintesc să-l fi menționat. De ce?! Eu speculez că publicul țintă fiind american, deci unul puternic creștin, frica a jucat un rol în a atinge acest subiect la care sensibiloșii americanci ar fi icnit.
Cum ar fi fost să-l portretizeze pe Iisus într-o lumină, iarăși fac d-astea, diferită decât cea de pe cruce, deci alta decât aia cruntă, negativă, și cu potențial de a schimba imaginea mentală a supușilor despre gagiu?
Hai mai bine să ne întoarcem la Lucifer... Care atinge totuși subiecte spirituale și biblice într-un cadru modern, cum ar fi: un demon poate avea suflet? Ce trebuie să facă ca să? Cum se rezolvă karma sufletelor ajunse în Iad? Destin sau liber arbitru? Dar toate astea frugal - un lucru bun pentru privitorul necunoscător, și mai puțin bun pentru restul. Deci dacă ești în căutarea unui serial de duminică după-amiază, genul difuzat la TV și pe care îl mai ratezi uneori, Lucifer este un candidat perfect, care aduce cu aproape fiecare aspect bun și o fațetă mai puțin.
Am spus deja de premisa inedită, dar care este nefructificată la maxim. Personajele sunt plăcute și în general bine jucate (Amenadiel, jucat D. B. Woodside iese în față, sau chiar și Mazikeen), dar lipsa de chimie a protagonistului cu polițista parteneră (jucată de către Lauren German destul de tern) crează o romanță neverosimilă. Scenariul construit în jurul rezolvării emoționale, poate chiar karmice a lui Lucifer (și a altora), dar suprapus peste formatul procedural și liniar repetat iarăși și iarăși al detectivilor care întâmpină o crimă, se confruntă cu un mister, se rezolvă o crimă, dar se învață și o lecție, a dus la lungirea serialului fără să ofere prea multă substanță.
Voi rezuma spunând că Lucifer oferă o viziune modernă a unor idei biblice învechite și antice, ajutând spectatorul (poate) să-și dea și el un mic upgrade, iar asta de datorează mai ales lui Tom Ellis, care face un rol bun și menține interesul pentru serial, cu a sa parte de psihologie explorată suficient, și cu finalul care dă o nuanță cu totul aparte Diavolului - psiholog al sufletelor din Iad. După primele 2 sezoane (cred) notasem Lucifer cu 8, dar la finalul celor 6 mi-am schimbat nota pe IMDb cu un 7.
Dacă Lucifer v-a lăsat dorind mai mult din aceeași gamă cinematică sau ideile prezentate mai sus par suculente, dar le-ați vrea servite în alt restaurant, atunci vă spun că dintr-o categorie similară (religia ilustrată ad-literam sau pe acolo), dar de o calitate net superioară și c-un aspect comic mult mai pronunțat, fac parte delicioase serii precum The Good Place și Good Omens. Pe când primul este pe Netflix, este încheiat cu fix 50 episoade scurte, și face parte din lista personală de cele mai bune seriale vreodată, al doilea abia a primit OK-ul pentru sezonul doi, este pe Prime Video, și are timp și potențial să mă încânte dacă va continua pe linia inițială.
Doamne ajută.
