O să încep prin a enunța concluzia acestui articol, și anume: Uau! Ce eliberare! Pentru că asta am simțit de-alungul celor 5 zile în care nu am cărat cu mine un device care permanent îmi cere atenție. Stricat fiind (sau cel puțin asta credeam eu, când de fapt, datorită prafului, mufa cablului de alimentare nu mai făcea contact) a trebuit să-l las acasă și să umblu fără el.
 |
| pa-pa smartphone, te sun eu |
Fără "telefon inteligent" în buzunar am realizat că:
- Atunci când îl am cu mine, am îngrijorător de multe gânduri despre el: vezi ce-a fost notificarea aia, commentul ăla, mai dăi un scroll pe timeline-ul de facebook, vezi și profilul ăla, uite și-un email, etc, etc;
- Îmi fragmentează atenția, necesitând timp de reacomodare atunci când vreau să mă întorc la ce făceam înainte să mă distragă;
- Îmi scade productivitatea, nefăcând nimic cu adevărat important atunci când bifez notificările sau dau un scroll pe vreo rețea de socializare;
- Mă deconectează grav de locul în care mă aflu, ceea ce mi se întâmplă, oamenii cu care sunt;
- Deși mega util pentru apeluri și mesaje text, conexiunea permanentă este de fapt o povară;
Văzând aceste lucruri am decis să:
- Las telefonul departe de mine cât mai des. Exemple: când sunt la muncă și ies afară să mă aerisex, când mănânc, când fac treburi prin casă, etc;
- Activez datele de mobil sau WiFi doar dacă vreau să comunic cu cineva și nu pot prin apel telefonic sau dacă trebuie să postez pe una din paginile pe care le administrez sau dacă trebuie să caut o informație online. După care le dezactivez;
- Când sunt în oraș (la terasă, restaurant) îl scot din buzunar doar dacă-urile de mai sus;
Concluzia v-am dat-o în deschiderea articolului, îmi rămâne doar să vă recomand să faceți și voi acest test și să vedeți ce bine este să nu mai ai un mic terorist care permanent te pune să faci ceva (inutil, cel mai adesea) și care nu-ți mai fragmentează și distrage atenția.
Phone){kind=link}