Valerian Și Orașul Celor O Mie De Planete Review Film

Menționez de la bun început că sunt mare fan al genului operă spațială - Star Wars, Star Trek, Al Cincilea Element, Gardienii Galaxiei, sau mai puțin cunoscutele Galaxy Quest (excelent), Red Dwarf, Ender's Game, Firefly și Lexx (fantastic!), fiind reprezentative ale acestui gen cât se poate de subpopulat.


Astfel, vă dați seama ce încântat am fost să aud că Luc Besson lucrează la un film intitulat cât se poate de lung Valerian și Orașul Celor o Mie de Planete - o nouă intrare în acest gen e un motiv de mare bucurie. Inspirat și recreat după o bandă desenată franțuzească, filmul este o încercare de a transpune povestea a doi agenți spațio-temporali și lumea lor futuristă pe marile ecrane. Chestie care-i iese, dar mai degrabă cu lumea și nu așa mult cu personajele, existând deja un milion de tweet-uri cu cât de nepotrivit este actorul principal pentru rol.

Spuneam și-n preview că filmul pare că a luat ce era mai bun din alte filme, a lipit totul laolaltă și a ieșit orașul celor o mie de planete. Văzându-l, marea frică pe care o aveam înainte de a-l vedea nu s-a adeverit pentru că absolut fiecare element, că-i o armă sau o rasă, o navetă sau o întâmplare, are propria sa identitate cât se poate de unică și fără legătură cu ceea ce am văzut în alte părți. Sigur, ființele albăstrui pacifiste par a fi copiate din Avatar, dar vă asigur că nu e cazul.

De fapt, autorii mai sus menționatelor lucrări au afirmat cu alte ocazii că banda asta desenată a inspirat ea elemente din Star Wars, Al Cincilea Element, etcetera. Ce iese deci în evidență cel mai tare la acest film este cu siguranță vizualul, totul fiind o realizare de excepție. Și nu vorbesc doar de cât de reali par "monștrii" in termeni de CGI, ci de experiența în sine creată pentru spectator, totul fiind de la wow în sus. Încă de la început, după ce ni se arată cum a luat naștere spația stațială (da) Alpha - cu rolul de a ne aduce din timpul prezent în secolul 28, folosind o tranziție cât se poate de ingenioasă, ni se prezintă o scenă cu o rasă de extratereștri idilici care locuiesc într-un paradis pacifist și ceea ce pățesc ei - pățanie care dă naștere conflictului; scenă care poate fi rezumată în două cuvinte: de vis. Ochii parcă vor să-ți mulțumească că văd așa ceva.

Într-un fel, cam ăsta ar fi motto-ul filmului, cu scenă după scenă care aduce ceva nou și bizar, dar plăcut de privit și captivant, întreg filmul fiind parcă o excursie vizuală, colorată și imaginată într-o mie de feluri.

Din păcate pentru film marele dezavantaj al lui este că deși ar fi putut fi cu mult mai bun, datorită alegerilor de personaje principale sau ceea ce li s-a scris să joace, el lasă de dorit grav la capitolul dialog și relație dintre protagoniști, care nu te conving nici o secundă că ce-și zic unul altuia e pe bune mai ales că tema dragostea învinge e și ea cât se poate de integrată în poveste și deznodământ, Laureline devenind chiar mai convingătoare ca piesa centrală a acestui film - Valerian, care nici o secundă nu mi-a dat impresia că-i un super agent cuceritor de femei - cel mult aduce cu un puști ieșit din liceu.

O mențiune specială ar mai fi de adăugat pentru Rihanna care joacă rolul unei super-prostituate nesigure pe ea, cu abilitatea de a citi minți și a-și schimba apoi aspectul fizic instant pentru a satisface oricare fantezie descoperită - cine nu vrea să vadă asta?

Deși are un scor cumulat de doar 53% pe site-ul Rotten Tomatoes, acolo se regăsește de fapt rezumarea perfectă a acestui film: "Valerian și Orașul Celor O Mie De Planete folosește pură energie cinetică și thrill-uri vizuale pentru a trece peste propriile obstacole narative și pentru a oferi o experiență vizuală ale cărui plăceri suprarealiste de cele mai multe ori depășesc propriile defecte."

Când am fost să-l văd a doua oară mi-am propus să-mi opresc "detectorul de greșeli" și doar să mă bucur de experiență în sine - a funcționat și, astfel, vă recomand să mergeți și voi să-l vedeți, dar nu ca pe un film, ci ca pe o experiență vizuală, neapărat cât timp mai rulează în 3D, în alt mediu pierzându-și farmecul în totalitate. Nota 6 ca film, dar nota 10 ca experiență în cinema 3D.
Previous Post Next Post