Ar fi o rușine ca acest minunat eseu să se piardă în negura timpului. Astfel, am luat asupra mea datoria de a-l copia cuvânt cu cuvânt și transpune și împărtăși pe internet. Eseul face parte din revista hobBIT numărul 3 pe 1992; iterație care marchează un an de la apariția acestei reviste. Dacă nu ai citit deja, și primul eseu al domnului Mircea Dumitrescu este un must-read, text prezentat în primul număr al revistei hobBIT, și copiat tot de mine aici. După care ar trebui să te întorci la articolul principal, istoria revistei hobBIT.
Ce înseamnă tinerețea?
Două înțelesuri vă propun.
În primul rând, o stare de prospețime, de sănătate, de vitalitate, de poftă de a trăi, de voie bună, de veselie firească și spontană, de franchețe, de dezinvoltură, de plenitudine, de plăcere și de bucurie de a se afirma, de neliniște stenică, de neastâmpăr reconfortant, de o cuceritoare poftă de a nu fi de acord, de a nu fi conform, de o debordantă deschidere spre prietenie, spre iubire, de generozitate, de profundă curiozitate de a cunoaște, de dinamică aspirație spre înalte ținte, de a face, de a crea ceva neobișnuit. Și toate acestea și altele, desigur, bine armonizate într-un organism tânăr. Este tinerețea fiecărui individ (individus-de neîmpărțit), tinerețea fiecărei generații. O tinerețe trecătoare. Dar netrecătoare rămân finalizările acestor stări într-o faptă. Acesta este primul înțeles.
Și toate acestea sau numai o parte, și altele, desigur, dar care, cu toată trecerea timpului, rămân nealterate înfrumusețând sufletul și mintea și trupul aceluia ce le-a putut păstra neîntinate, sporindu-le, și dându-i înfățișarea unui biruitor. O tinerețe veșnică. Acesta este cel de-al doilea înțeles. Adică, însușiri, calități specifice unei anumite vârste, pot deveni stări generale și etern umane.
Inteligența iscoditoare a tinerilor este o sublimă bucurie. Iată, îmi amintesc. Într-o zi din septembrie 1986 a venit la mine tânărul inginer Călin Obretin cu propunerea de a alcătui, la Casa de Cultură a Studenților, un cerc de calculatoare. S-a și înființat imediat.
M-a impresionat profund, și trăiesc și acum, și-l voi trăi mereu, acel sentiment, văzând cum elevi, studenți, absolvenți veneau să se întâlnească, în fiecare duminică dimineața, aproape fiecare cu calculatorul lui, cu reviste, cu caiete. Totul era firesc. Totul era spontan.
Activitatea acestui grup deschis, îndreptată spre programe de joc, a devenit o stare de spirit. Calculatorul nu mai era un obiect care trebuia să lucreze într-un anumit fel, așa cum i se dicta. Nu mai era un instrument. El devenise un partener. Fusese însuflețit. Se dialoga cu el. Și asta înseamnă nu o rece satisfacție, ci surpriză, imprevizibilitate, ambiguitate, poezie. Și cercul s-a transformat, prin corespondență, într-o întinsă rețea, pe cuprinsul întregii țări. Dincolo de preocupările specifice acestui "Club Român de Calculatoare", cum s-a numit apoi, și cum și astăzi se numește, simțeam, însă, vibrația spirituală a tinerei generații, vedeam o atitudine intelectuală, o opțiune existențială a tinerilor. Și toate acestea înseamnă voință, forță, inspirație, voință de afirmare, scop.
Am spus programe de joc iar nu programe pentru învățământ, pentru o anumită instituție, cu toate că și acestea și-au propus. Dar este jocul o preocupare minoră? O formă derizorie, superficială, frivolă, de manifestare a spiritului? Nicidecum. Dimpotrivă, jocul este cea mai gravă, cea mai umană preocupare a omului. De când se naște, ba chiar dinainte. Jocul, înțeles ca o stare de firesc, de bucurie, de înțelegere, de libertate, de eliberare, de purificare, de creație. Adică, jocul, acea stare fundamentală ce are adânci sensuri morale și filosofice.
Jocul presupune nu numai o ascuțită inteligență, un suflet nobil și generos, ci și un simț al umorului, subtilitate și discreție.
Dar ironie?
Dar autoironie?
Sunt ele numai atribute ale inteligenței? Bineînțeles.
Pentru că ironia presupune putere de detașare, de obiectivare, dar și implică participarea, de analiză lucidă, consecință logică, de valorizare. Numai inteligența poate înfăptui acel necesar drum, continuu și constant, dar cu tensiuni variabile, între particular și general, între local și universal, între analiză și sinteză.
Inteligența înseamnă perspectivă. Inteligența poate propune o nouă ordine. Gestul ei se transformă în act demiurgic. Inteligența are, deci, și ea adânci justificări și adânci sensuri morale și filosofice.
Poate deveni inteligența un instrument de manipulare, în sens malefic? Bineînțeles. Dar, atunci, inteligența se ratează, devenind negativul ei care, uneori, într-adevăr, poate fi stimulativ.
Dumnezeu, creând lumea, universurile, a dat dovadă nu numai de inspirație, de fantezie, de imaginație, de maximă inteligență, de geniu, dar și de un fascinant simț al umorului, el însuși un act creator, de o binevoitoare și constructivă ironie. Altfel, am avea prea multe să-i reproșăm.
Autoironia aș defini-o ca acea rară însușire a spiritului, a spiritelor alese, de a se autoanaliza cu severitate, de a se autoregla din mers, de a deveni conștiente de propria lor valoare și de a o fructifica spre binele lor și al tuturor.
Încă ceva. Inteligența și însușirile ei, inevitabil, trebuie să transceadă utilitarului, contingentul, profanul, să se înalțe la meditația morală, la meditația filosofică, la sacru, la divin. Și de acolo iarăși spre contingent, spre istorie, pentru a se justifica și pentru a face posibilă o nouă înălțare. Astfel, permanent vom simți și vom trăi într-o dinamică a facerii, astfel ne putem auto-cunoște, astfel putem cunoaște, astfel putem avea în noi acele coloane definitorii ale naturii și existenței noastre, sentimentul infinitului, sentimentul veșniciei.
Acum, când revista 'hobBIT', un atât de inspirat și util instrument de lucru al 'Clubului Român de Calculatoare', ea însăși o stare de spirit, împlinește un an de la apariție, urez tuturor, redacției, societății care o sprijină, colaboratorilor, cititorilor și celor care vor veni, neliniște creatoare, generozitate, mereu disponibilitate pentru iubire, fără de care nimic nu se poate face, VICTORIE!
Mircea Dumitrescu, Casa de Cultură a Studenților
