Nu sunt un mare cititor, dar mai bag și câte-o carte din când în când. În ultima perioadă am citit în paralel Biblia și cartea asta despre inteligență, cumpărată în ultima excursie, la Sinaia. Mai mult ca orice, prezenta este o trecere în revistă a tuturor aspectelor cunoscute în momentul de față despre inteligență și veșnica încercare de a îmbunătăți sau manipula acest aspect cognitiv al omului.
Sau geniul dintre noi? |
Dar marea problemă a ei este că subtitlul "Sfârșitul inteligenței limitate și ce înseamnă asta pentru noi" este un clickbait care (ne face să) presupune(m) că vom afla și niște idei despre cum am putea noi practic să ne îmbunătățim inteligența/cogniția. Ceea ce nu prezintă, per-se. Acum că am dus cartea la final pot să vă spun că da, sunt la fel de prost ca înainte s-o-ncep.
Desigur că domnul Adam a depus mult efort în research și a ieșit ceva ok aici, dar ce a rezultat pare mai degrabă o lucrare științific-istorică, fără să reușească să-mi transforme cu adevărat experiența tri-dimensională în vreun mod relevant.
Am aflat, și aici intervin aspectele pozitive, multiple informații istorice care leagă trecutul de prezent, de la războiul prusac și școlarizarea soldaților francezi, la ororile comise prin prisma testelor de inteligență, la adevăratul motiv al creării testelor de IQ și cât de eronat sunt înțelese și folosite.
Aș putea recomanda această carte celor care vor să afle cum au decurs lucrurile când vine vorba de studiul inteligenței; ce se credea mai demult și ce se crede acum. Dar și despre oameni transformați în genii datorită unor lovituri la cap, oameni cu abilități extraordinare matematice sau în desen/pictură, dar care nu sunt în stare să-și lege singuri șireturile; despre dopajul în sport și folosirea substanțelor pentru îmbunătățirea cogniției, cu mențiuni la adresa filmului Limitless și Rain Man (pe care dacă nu le-ai bifat, te rog să rectifici numaidecât), dar și stimularea electrică a creierului pentru tratarea bolilor sau, din nou, creșterea abilităților mentale, autiști și skill-urile lor ieșite din comun, societatea Mensa și testele de IQ și câte și mai câte.
Poate că am început pe o notă negativă, dar țin să menționez că 'Geniul din noi' este o carte bună, dar nu revelatoare. Nu ratează nici un aspect uman care ar putea fi în legătură cu îmbunătățirea cogniției, dar nici nu incită la o descoperire în profunzime a ta cu tine. Despre inteligența emoțională nici nu se pune problema.
Concluzia ar fi că în prezent încă sunt mari mistere în ceea ce privește creierul și funcționarea sa, dar studiul neuro continuă în toate direcțiile, iar cartea de față face din asta o citire de a aduce la cunoștință și în prezent cititorul vis-a-vis de subiect, scrisă într-un mod isteț și super interesant.
Și vreau să închei cu ceva care cred că se potrivește perfect pentru lumea în care trăim. Această imagine arhi-cunoscută care prezintă bine și succint care-i faza cu oamenii și abilitățile, cu un citat greșit atribuit lui Einstein, pare-se. Dar mai puțin contează cine-a zis-o!
cam asta a fost școala și pentru voi, nu? |