După ce am văzut filmul Hawaii, mi-am zis că ar trebui să mă uit la mai multe producții românești pentru că au început să fie bune. Așa că am mers și la Ghinionistul, deși după trailer n-ai zice că e ceva de capul lui. Apropo de cap, am intrat în sală cu o durere de toată frumusețea. Dar, spre bucuria mea, durerea nu s-a înrăutățit pe parcursul vizionării, ci, mai degrabă, a trecut.
Deși se vede din trailer că filmul este low-budget, lucrul ăsta nu a ieșit în evidență pe cât mă așteptam; asta se datorează, în primul rând, cred eu, stilului modern și cu bun simț în care a fost montat. Povestea simplă, dar originală, deși pleacă de la o premisă deja des întâlnită — personajul principal down on his luck — m-a ținut captivat și distrat pe întreaga durată.
De ce? Pentru că s-a mers pe multă bășcălie la adresa românilor și a românismelor, au rezultat multe glume și situații umoristice fresh și originale. Astfel, am râs de multe ori, dar cel mai important, am zâmbit pe întreaga sa durată.
Deși momentan cinematografele sunt ocupate de Star Wars: The Last Jedi (în weekend merg să-l văd a treia oară ceeee?), poate printre picături vă faceți timp să mergeți și la ăsta. Nu de alta, dar este genul de film care merită plătit să-l vezi și nu să-l iei de pe torenți.
Astfel, putem susține filmul românesc și spera la pelicule din ce în ce mai îndrăznețe; faptul că producătorii s-au riscat cu o poveste având loc în zilele noastre este un alt atu al filmului - cred că este timpul să lăsăm în urmă perioada comunistă și să privim mai cu tupeu spre viitor. Nota 7.
