Atomic Blonde: Agenta sub acoperire Review Film

M-aș putea uita la un film întreg în care Charlize Theron doar fumează țigări în diverse ipostaze. De fapt, cam asta am și primit în Blonda Atomică în mare parte; plus cinematografie șmecheră și acțiune super bine realizată - cam astea fiind punctele forte ale acestei pelicule. Dar, despre ce e vorba?


E anul 1989 toamna. Pardon, iarna Berlin-ului 1989 și comunismul e pe cale de "dispariție", iar odată cu el și celebrul zid. Dar nu înainte ca una dintre cele mai fumate idei din filmele cu spioni să ni se prezinte: o "listă" cu toți agenții secreți - dubli, tripli sau cvadrupli își face apariția în mâinile unui agent britanic MI6 care, la scurt timp după, este asasinat. Evident că cineva trebuie trimis să afle ce s-a întamplat, dar mai ales să găsească această listă. Adaptată după cartea The Coldest City, povestea o urmărește pe agenta Lorraine Broughton prin Berlin în încercarea ei de a desluși cele întâmplate.

Și o tot urmărește timp de aproape două ore din fiecare ipostază și fiecare unghi! Nu-i o surpriză, deci, că filmul este centrat aproape exagerat de mult pe frumusețea acestei actrițe. Din fericire personajul pe care-l joacă nu-i și invincibil pentru că deși bate tot totuși iese destul de șifonată. Pentru că și-a "făcut singură" cascadoriile și fazele de luptă, actrița și-ar fi ciobit și vreo trei dinți în timpul filmărilor. Iar lucrul ăsta se vede! Nu, nu dinții lipsă, ci calitatea cascadoriilor și a luptelor, apropiindu-se ca și realism de cele văzute în filme precum John Wick sau seria Bourne. Regizorul filmului de față fiind și coordonatorul luptelor, aici dar și în cele două serii menționate anterior.

Marele păcat al filmului este că nu crează suficientă tensiune sau suspans, mai ales că ce se întâmplă în Berlin ni se prezintă ca o povestire a blondei către superiori (deci știm că scapă cu viață), filmul oscilând între trecut și prezent, lucru care m-a scos de fiecare dată din experiență pentru că nu prea exista nicio miză adevărată, pe lângă găsirea acelei liste. Spre binele lui totuși, filmul a avut totuși un element de mister care s-a menținut până în ultima scenă.

Pe scurt, Blonda Atomică merită vazută în acțiune, dar să nu vă așteptați la o poveste satisfăcătoare sau spusă bine, ci la un film frumos filmat și colorat, centrat pe agentă și trupul ei și perinderea de ici-colo cu ocazionala conversație sau luptă. Astfel, ca și film îi dau nota 6. Pentru acțiune 8, iar blonda e de 10, cu mențiunea că talentul actoricesc al acestei dive de Oscar nu prea e stors la maxim, atât ea cât și filmul per ansamblu având un aer cam steril. Vedeți și voi în trailer. Eu unul aș reviziona filmul și doar pentru "acțiunea" de la minutul 1:30...
Previous Post Next Post