În limba română nu vorbim doar ca să transmitem informații. Noi descântăm realitatea. Când spui cuiva un blestem "din inimă", ai lansat un proiectil energetic. Când îi spui "Să-ți dea Dumnezeu sănătate!", încerci să-i îmbunătățești destinul. Problema noastră NU este că NU avem putere, ci că o folosim doar ca să ne apărăm de umbrele pe care tot noi le-am proiectat.
Limba română este fascinantă, iar românul este un magician constant, dar unul cu totul special: un magician de deflecție, chiar de repulsie. Suntem maeștri în arta de a spune "NU" realităților care ne sperie; în arta de a ne proteja de ceea ce ne temem. Observă-ne incantațiile de zi cu zi:
Auzi ceva ce te înfioară? Spui rapid "Doamne ferește!" - o comandă directă către divinitate de a anula acea probabilitate. Ceri Divinității să NU îți ofere acea experiență. Iar dacă ceva-ul e foarte rău, bați și-n lemn de 3 ori.
Ai o geană pe față? O scuipi și pui o dorință - un micro-sacrificiu simbolic pentru materializarea unei dorințe. Îți taie o pisică neagră calea? Faci trei pași înapoi, un ritual de ștergere a vectorului de ghinion. O gură de canal la orizont? Nu pășești pe ea pentru a NU-ți aduce nefastul în aură.
Să nu-ți fie de deochi: vrajă clasică de protecție împotriva admirației care "fură" energie. Obiceiul de a pune bani sub fața de masă sau în portofel de Revelion - o invocare a abundenței prin proximitate. Când cineva îți taie calea și spui "Arză-te-ar focul!" sau "Mânca-te-ar sfinții!" - lansezi proiectile energetice din reactivitatea ta emoțională (blestem subtil din furie).
Am transformat trupul într-un panou de control pt magie și premoniții senzoriale
Sughițul nu e un spasm al diafragmei, e un "ping" energetic. Cineva te "pomenește", deci cineva te-a accesat în planul subtil prin telepatie. Reacția robotică de a striga "Sănătate!" nu este doar o politețe pentru strănut. Strănutul era văzut pe timpuri ca un moment în care sufletul ar putea "scăpa" sau în care ești vulnerabil, așa că intervenim imediat cu o vrajă de fortificare.
Am transformat mâncărimea în prognoză - zbaterea ochiului este o "notificare" senzorială. Corpul ne dă semnale că realitatea urmează să se schimbe (vezi pe cineva; se întâmplă ceva). Nu avem nevoie de globuri de cristal când avem pleoape care "știu". Palma stângă vs. dreapta: Un sistem binar de contabilitate magică. Dacă mă mănâncă dreapta, iau bani; mă mănâncă stânga, nasol!
Invocarea apetitului - dacă cineva NU îți urează "Poftă bună!", parcă lipsește "permisiunea" magică de-a te bucura de hrană. Noi nu mâncăm pur și simplu; trebuie să invocăm pofta (ritual de binecuvântare a procesului de absorbție a energiei).
Am inventat și magia prin inacțiune: nu facem curat duminica de teamă să nu-L supărăm pe Magul Suprem din Ceruri care ne pândește să vadă dacă pornim aspiratorul (tot o formă de magie de deflecție). E amuzant dacă te gândești că Sunday este Ziua Soarelui. Și cine este un mag al curățeniei mai mare decât Soarele, cel care expune fiecare fir de praf și sterilizează tot ce atinge?
În loc să folosim lumina Soarelui pentru a ne "curăța" viața și spațiul (magie proactivă), noi alegem să stăm încremeniți în umbră, de teamă să nu tulburăm liniștea divină.
Avem și ritualuri de grup
Suntem o nație care își pune ață roșie la mână ca să nu fie "deocheată" (scut de absorbție sau repulsie a energiilor negative) și care poartă cu sfințenie chiloți roșii de Revelion, pentru a începe anul cu o anumită culoare (frecvență) - un ritual de atracție (magnetism) pentru noroc și dragoste, făcut chiar și de cei mai sceptici dintre oameni. Microritualuri prin care încercăm să negociem cu invizibilul.
Ne dăm pe sub mese, înconjurăm biserici și altare, facem pomeni, participăm la ritualuri de "lepădare de satana". Este o magie colectivă, un contract energetic semnat în fața comunității, dar lăsăm intenția acasă, la televizor. Iar exemplele pot continua: bobotează, hainele de Bună Vestire, Sâmbăta morților, închinatul, spovedania, aghiazma, "Drum bun", urcatul copiilor pe porcul sacrificat, întinderea rufelor de la poale în sus șamd.
Magicianul inconștient: de la superstiție la intenție
Ne petrecem viața folosind "vrăji" pentru a opri lucrurile rele să se întâmple, în loc să folosim aceleași mecanisme pentru a crea activ ceea ce ne dorim. Ne folosim puterea doar pentru a pune frâne. Am "rebranduit" aceste mecanisme sub numele de "tradiții" și am uitat să mai fim actori conștienți, devenind doar spectatori reactivi în fața propriilor puteri.
Suntem maeștrii magiei de apărare și ne consumăm tot magnetismul punând bariere în fața fricilor. Dar dacă am folosi toată această energie NU pentru a ne apăra de viață, ci pentru a o crea? Dacă suntem atât de puternici încât ne programăm viața prin reflex, ce s-ar întâmpla dacă am face-o cu intenție?
PS: joia următoare facem un pas nou în seria 'Magia Cotidiană': De la 'Doamne ferește!' la 'Doamne ajută!'. Să vedem cum transformăm spaima în putere de construcție.
Limba română este fascinantă, iar românul este un magician constant, dar unul cu totul special: un magician de deflecție, chiar de repulsie. Suntem maeștri în arta de a spune "NU" realităților care ne sperie; în arta de a ne proteja de ceea ce ne temem. Observă-ne incantațiile de zi cu zi:
Auzi ceva ce te înfioară? Spui rapid "Doamne ferește!" - o comandă directă către divinitate de a anula acea probabilitate. Ceri Divinității să NU îți ofere acea experiență. Iar dacă ceva-ul e foarte rău, bați și-n lemn de 3 ori.
Ai o geană pe față? O scuipi și pui o dorință - un micro-sacrificiu simbolic pentru materializarea unei dorințe. Îți taie o pisică neagră calea? Faci trei pași înapoi, un ritual de ștergere a vectorului de ghinion. O gură de canal la orizont? Nu pășești pe ea pentru a NU-ți aduce nefastul în aură.
Să nu-ți fie de deochi: vrajă clasică de protecție împotriva admirației care "fură" energie. Obiceiul de a pune bani sub fața de masă sau în portofel de Revelion - o invocare a abundenței prin proximitate. Când cineva îți taie calea și spui "Arză-te-ar focul!" sau "Mânca-te-ar sfinții!" - lansezi proiectile energetice din reactivitatea ta emoțională (blestem subtil din furie).
Am transformat trupul într-un panou de control pt magie și premoniții senzoriale
Sughițul nu e un spasm al diafragmei, e un "ping" energetic. Cineva te "pomenește", deci cineva te-a accesat în planul subtil prin telepatie. Reacția robotică de a striga "Sănătate!" nu este doar o politețe pentru strănut. Strănutul era văzut pe timpuri ca un moment în care sufletul ar putea "scăpa" sau în care ești vulnerabil, așa că intervenim imediat cu o vrajă de fortificare.
Am transformat mâncărimea în prognoză - zbaterea ochiului este o "notificare" senzorială. Corpul ne dă semnale că realitatea urmează să se schimbe (vezi pe cineva; se întâmplă ceva). Nu avem nevoie de globuri de cristal când avem pleoape care "știu". Palma stângă vs. dreapta: Un sistem binar de contabilitate magică. Dacă mă mănâncă dreapta, iau bani; mă mănâncă stânga, nasol!
Invocarea apetitului - dacă cineva NU îți urează "Poftă bună!", parcă lipsește "permisiunea" magică de-a te bucura de hrană. Noi nu mâncăm pur și simplu; trebuie să invocăm pofta (ritual de binecuvântare a procesului de absorbție a energiei).
Am inventat și magia prin inacțiune: nu facem curat duminica de teamă să nu-L supărăm pe Magul Suprem din Ceruri care ne pândește să vadă dacă pornim aspiratorul (tot o formă de magie de deflecție). E amuzant dacă te gândești că Sunday este Ziua Soarelui. Și cine este un mag al curățeniei mai mare decât Soarele, cel care expune fiecare fir de praf și sterilizează tot ce atinge?
În loc să folosim lumina Soarelui pentru a ne "curăța" viața și spațiul (magie proactivă), noi alegem să stăm încremeniți în umbră, de teamă să nu tulburăm liniștea divină.
Avem și ritualuri de grup
Suntem o nație care își pune ață roșie la mână ca să nu fie "deocheată" (scut de absorbție sau repulsie a energiilor negative) și care poartă cu sfințenie chiloți roșii de Revelion, pentru a începe anul cu o anumită culoare (frecvență) - un ritual de atracție (magnetism) pentru noroc și dragoste, făcut chiar și de cei mai sceptici dintre oameni. Microritualuri prin care încercăm să negociem cu invizibilul.
Ne dăm pe sub mese, înconjurăm biserici și altare, facem pomeni, participăm la ritualuri de "lepădare de satana". Este o magie colectivă, un contract energetic semnat în fața comunității, dar lăsăm intenția acasă, la televizor. Iar exemplele pot continua: bobotează, hainele de Bună Vestire, Sâmbăta morților, închinatul, spovedania, aghiazma, "Drum bun", urcatul copiilor pe porcul sacrificat, întinderea rufelor de la poale în sus șamd.
Magicianul inconștient: de la superstiție la intenție
Ne petrecem viața folosind "vrăji" pentru a opri lucrurile rele să se întâmple, în loc să folosim aceleași mecanisme pentru a crea activ ceea ce ne dorim. Ne folosim puterea doar pentru a pune frâne. Am "rebranduit" aceste mecanisme sub numele de "tradiții" și am uitat să mai fim actori conștienți, devenind doar spectatori reactivi în fața propriilor puteri.
Suntem maeștrii magiei de apărare și ne consumăm tot magnetismul punând bariere în fața fricilor. Dar dacă am folosi toată această energie NU pentru a ne apăra de viață, ci pentru a o crea? Dacă suntem atât de puternici încât ne programăm viața prin reflex, ce s-ar întâmpla dacă am face-o cu intenție?
PS: joia următoare facem un pas nou în seria 'Magia Cotidiană': De la 'Doamne ferește!' la 'Doamne ajută!'. Să vedem cum transformăm spaima în putere de construcție.
