Trăim în secolul rațiunii, al algoritmilor și al certitudinilor palpabile. Am exilat vrăjitoarele în cărți de istorie și am încuiat magia în sertarul cu "superstiții". Dar dacă privești cu atenție, o să vezi o lume care nu face altceva decât să descânte, să invoce și să magnetizeze realitatea prin fiecare gest.
Ne mutăm într-o casă nouă? Chemăm popa să lase pete de apă sfințită pe noul Ultra HD 4K. La nunți și botezuri participăm la ritualuri de grup unde nașii se "leapădă de Satana" cu aceeași seriozitate cu care semnează un contract; de Paște, ne dăm pe sub mese și înconjurăm bisericile, facem trei pași înapoi dacă ne taie calea o pisică, sărim repede cu "Doamne ferește!" dacă auzim ceva nedezirabil, purtăm ață roșie ca să nu fim deocheați.
Suntem conectați telepatic prin sughițuri - "cineva mă pomenește!" - și sărim robotic cu "Sănătate!" la fiecare strănut, de teamă să nu lăsăm vreun gol în scutul energetic al celuilalt. Problema este că le facem pe pilot automat. Am uitat să fim activi în procesul lor.
Și când zic magie și vrajă, nu mă refer la artiști de duzină care ascund iepuri în șosete. Acolo este doar truc, cinema, iluzie. Vorbesc despre actul de a crea prin vorbire, de la incantație la rezultatul său în planul fizic.
Magia nu este un spectacol, ci o mecanică a realității
Vorbesc despre legea atracției, cum îi spun unii, legea magnetismului, cum aleg eu să-i spun adesea. Lege care nu este despre a atrage prin gânduri (deși gândul are și el rolul lui), ci despre planul emoțional, energetic. Aici stă adevărata magie.
Marea confuzie legată de Legea Atracției își are originea în propunerea de a atrage prin gânduri. Dar gândul este doar schița. Legea Magnetismului, așa cum funcționează ea cu adevărat, se bazează pe planul emoțional și energetic. Dacă gândul este scânteia (intenția), emoția este combustibilul care mută lucrurile în planul fizic. Nu "atragem" ce gândim, ci rezonăm cu ceea ce simțim că suntem deja.
Nu atragi ceea ce gândești, ci ceea ce ești în timp ce gândești. Dacă spui "sunt bogat", dar plexul tău vibrează cu frica facturilor, vraja ta este una de sărăcie. Când ne urăm "Sănătate!" la finalul unui salut, dacă o facem cu intenție pură, lansăm un proiectil energetic real. Dacă o facem mecanic, e doar un zgomot.
Dacă mintea spune "vreau bani", dar stomacul strânge de frică și se simte sărac, Universul, Dumnezeu, neantul sau cum vrei tu să spui (ori magnetismul tău, zic eu) răspunde la vibrația de frică, nu la cuvântul "bani". Pentru că gândul este harta, iar emoția este motorul.
Cuvintele sunt incantații
Îmi amintesc toate astea de o parabolă legată de piele: dacă fiecare proiecție negativă, fiecare blestem rostit în trafic sau fiecare frică ar lăsa o urmă vizibilă pe chipul nostru, ne-am mai recunoaște în oglindă? Cât de murdari am fi de înjurături și de "Doamne ferește!"-uri?
Dacă gândurile și proiecțiile noastre ne-ar apărea pe piele, am mai lăsa "gânditorul" din cap să invoce frică toată ziua? Sau am fi mai atenți la ce tatuaje energetice ne imprimăm? Cât de luminoși am fi dacă am proiecta doar recunoștință și iubire?
Dacă vocea din capul nostru ar fi un post de radio, majoritatea dintre noi am emite o gălăgie constantă de blesteme de sine și profeții apocaliptice. Pentru că mintea nu tace niciodată, nu te oprești niciodată din a face vrăji; doar că cele mai multe vrăji sunt de autosabotaj.
Poate că nu mai fierbem poțiuni în ceaun, dar încercăm să manifestăm viitorul prin vizualizare. Când îți spui în oglindă "Pot să fac asta", încerci să îți schimbi realitatea internă prin sunet.
Aici intervine magia proactivă vs. cea reactivă
Ne-am obișnuit să folosim magia doar ca pe o frână de mână, nu ca pe o pedală de accelerație. Nu mai cere doar să NU ți se întâmple lucruri (rele). Începi să afirmi binele cu atâta forță încât magnetismul tău să nu mai lase loc de "Doamne ferește".
A venit timpul să încetăm să mai fim magi de ocazie și să devenim creatori conștienți. Să facem vrăji cu intenție. Magul proactiv este cel care devine observatorul magului reactiv din capul lui. Este cel care prinde "gânditorul" asupra faptului și îi schimbă incantația în: "Asta nu este realitatea mea, este doar o vrajă veche pe care am învățat-o de la alții".
PS: joia viitoare, la 3:33, ne magnetizăm din nou cu episodul al doilea din 'Magia Cotidiană', unde vom afla cum arată prototipul magicianului reactiv: Românul și arta de a trăi, prin Doamne ferește.
Suntem conectați telepatic prin sughițuri - "cineva mă pomenește!" - și sărim robotic cu "Sănătate!" la fiecare strănut, de teamă să nu lăsăm vreun gol în scutul energetic al celuilalt. Problema este că le facem pe pilot automat. Am uitat să fim activi în procesul lor.
Și când zic magie și vrajă, nu mă refer la artiști de duzină care ascund iepuri în șosete. Acolo este doar truc, cinema, iluzie. Vorbesc despre actul de a crea prin vorbire, de la incantație la rezultatul său în planul fizic.
Magia nu este un spectacol, ci o mecanică a realității
Vorbesc despre legea atracției, cum îi spun unii, legea magnetismului, cum aleg eu să-i spun adesea. Lege care nu este despre a atrage prin gânduri (deși gândul are și el rolul lui), ci despre planul emoțional, energetic. Aici stă adevărata magie.
Marea confuzie legată de Legea Atracției își are originea în propunerea de a atrage prin gânduri. Dar gândul este doar schița. Legea Magnetismului, așa cum funcționează ea cu adevărat, se bazează pe planul emoțional și energetic. Dacă gândul este scânteia (intenția), emoția este combustibilul care mută lucrurile în planul fizic. Nu "atragem" ce gândim, ci rezonăm cu ceea ce simțim că suntem deja.
Nu atragi ceea ce gândești, ci ceea ce ești în timp ce gândești. Dacă spui "sunt bogat", dar plexul tău vibrează cu frica facturilor, vraja ta este una de sărăcie. Când ne urăm "Sănătate!" la finalul unui salut, dacă o facem cu intenție pură, lansăm un proiectil energetic real. Dacă o facem mecanic, e doar un zgomot.
Dacă mintea spune "vreau bani", dar stomacul strânge de frică și se simte sărac, Universul, Dumnezeu, neantul sau cum vrei tu să spui (ori magnetismul tău, zic eu) răspunde la vibrația de frică, nu la cuvântul "bani". Pentru că gândul este harta, iar emoția este motorul.
Cuvintele sunt incantații
Îmi amintesc toate astea de o parabolă legată de piele: dacă fiecare proiecție negativă, fiecare blestem rostit în trafic sau fiecare frică ar lăsa o urmă vizibilă pe chipul nostru, ne-am mai recunoaște în oglindă? Cât de murdari am fi de înjurături și de "Doamne ferește!"-uri?
Dacă gândurile și proiecțiile noastre ne-ar apărea pe piele, am mai lăsa "gânditorul" din cap să invoce frică toată ziua? Sau am fi mai atenți la ce tatuaje energetice ne imprimăm? Cât de luminoși am fi dacă am proiecta doar recunoștință și iubire?
Dacă vocea din capul nostru ar fi un post de radio, majoritatea dintre noi am emite o gălăgie constantă de blesteme de sine și profeții apocaliptice. Pentru că mintea nu tace niciodată, nu te oprești niciodată din a face vrăji; doar că cele mai multe vrăji sunt de autosabotaj.
Poate că nu mai fierbem poțiuni în ceaun, dar încercăm să manifestăm viitorul prin vizualizare. Când îți spui în oglindă "Pot să fac asta", încerci să îți schimbi realitatea internă prin sunet.
Aici intervine magia proactivă vs. cea reactivă
Ne-am obișnuit să folosim magia doar ca pe o frână de mână, nu ca pe o pedală de accelerație. Nu mai cere doar să NU ți se întâmple lucruri (rele). Începi să afirmi binele cu atâta forță încât magnetismul tău să nu mai lase loc de "Doamne ferește".
A venit timpul să încetăm să mai fim magi de ocazie și să devenim creatori conștienți. Să facem vrăji cu intenție. Magul proactiv este cel care devine observatorul magului reactiv din capul lui. Este cel care prinde "gânditorul" asupra faptului și îi schimbă incantația în: "Asta nu este realitatea mea, este doar o vrajă veche pe care am învățat-o de la alții".
PS: joia viitoare, la 3:33, ne magnetizăm din nou cu episodul al doilea din 'Magia Cotidiană', unde vom afla cum arată prototipul magicianului reactiv: Românul și arta de a trăi, prin Doamne ferește.
