Era seara de Înviere și câțiva dintre prietenii mei voiau să meargă să ia așa-zisa Lumină. Drept pentru care, cele 6 sau 8 persoane care ne strânsesem la mine nu mai beneficiam de suficient timp pentru a viziona un film întreg, de 2 ore, gen.
Salvarea a venit din partea celui mai înalt dintre noi care văzuse el deja pe Netflix un scurt-metraj, de 30 minute. Și cum fix atât aveam la dispoziție am pornit Two Distant Strangers.
De premisă ne-am prins toți repede: se trezește un frate de-al meu țigan dimineața lângă o gagică combinată decuseară. Schimbă niște replici moderne și apoi el pleacă că tre' să-și ude plantele sau ceva, nu mai are timp de ouă ochiuri și alte beicăn-uri. Dar când iese din scara blocului, deși restul oamenilor sunt normali, un polițist e cam muist cu el, și din exces de zel și discriminare îl omoară, dar el imediat se trezește în pat, lângă gagica combinată yesterday.
Experimentează efectul Groundhog Day.
Și de aici începe să prindă contur mesajul acestui scurt, pentru că tot repetându-se ziua asta și el murind la nesfârșit, reiese de fapt o genială punere în scenă alegorică despre rasism și discriminare împotriva negrilor; fiecare nouă zi prezentată reprezântând un caz real întâmplat in ză leand ov ză fri.
Luând și premiul Oscar anul ăsta pentru cele de mai sus, îmi rămâne să mai menționez că singura critică adusă acestui scurt-metraj este că s-ar fi inspirat fără rușine dintr-un alt și-mai-scurt-metraj de acum 5 ani, intitulat cât se poate de sugestiv Groundhog Day For A Black Man. Mai pe caterincă față de primul, corect ar fi să le vizionați pe amândouă, ambele primind un 9/10 cu felicitări.
Adevărat.
