Primul Éclair Post-Comunist

Se făcea că era anul 1994 și, Crina, o frumoasă tânără casnic-căsătorită și mândră posesoare a 2 semi-puradei (înmatriculați) s-a hotărât să nu-i mai fie rușine cu ei în public și să-i scoată din apartamentul situat în cartierul CFR din Târgoviște câțiva zeci de metri mai departe, la acum defuncta cofetărie Macul. Astfel, cu acestă decizie ea avea să influențeze definitiv viitorul copilului de sex M care, după cum veți afla de mai jos, nu a putut să depășească experiența numită ecler.

Ca să înțelegeți unde se situa această intreprindere zaharoasă, pot să vă spun că ani mai târziu, lângă această cofetărie s-a născut celebrul restaurant fast food intitulat ZEP. Uite, aici era, unde scrie magazin alimentar + restaurant Discret. Tot în această cofetărie aveam să experimentez și primul joc video la un aparat mecanic, și anume arcade game-ul Art of Fighting de la Neo Geo.

M-am chinuit mult să găsesc o poză a acestui local Macul, dar internetul nu are așa ceva. Are în schimb poza asta din Sibiu și mi s-a părut chiar comică.

La o parte! Vreau ecler!

Deci aveam 7 ani, iar sorămea 6 când am intrat în această sală tipic comunistă, cu o atmosferă foarte rece, răcoroasă chiar dacă afară era destul de vară. Am mers către vitrina frigorifică cu ochii ațintiți pe ea și, întrebat fiind ce vreau, am răspuns cu degetul arătat către chestia cea mai interesantă de acolo - eclerul. Iar sorămea am o bănuială că a ales ceva cu frișcă, dar îmi va spune în ea dacă-și amintește.

threesome

Am luat comanda și ne-am așezat la o masă tipică de cofetărie, rece și rotundă și atât de mică încât abia aveau loc trei farfuriuțe și trei sucuri Mirinda (vi le amintiți toate astea, nu?) și-am pornit la treabă.

Acum ar trebui să vă povestesc cât de bun a fost acest prim-ecler mâncat vreodată, în prima vizită la o cofetărie, ever, atunci când aveam vârsta de 7 ani. Dar, cum aș putea să redau asta în cuvinte? Fiind destul de greu, o să vă las pe voi să vă amintiți plăcerea pe care ați simtit-o la primul sugar rush adevărat. Eu poci doar să vă spun că a fost un eveniment oau, o senzație de perfecțiune-n gură. :)

Atât de tare m-a impregnat, aș putea chiar spune, această experiență-ecler că a durat mulți ani până am luat decizia, poate chiar influențat într-o oarecare măsură de către vreun părinte sau de cine mai știe cine, de a încerca și altceva din acea vitrină; nu neapărat a acelei cofetării. Decizie pe care mi-o amintesc ca fiind una de regret-instant atunci când noua dulcegărie, o amandină pare-mi-se, nu se ridica la nivelul-ecler.

Fast-forward mulți ani mai târziu în anul 2020 atunci când, locuind din nou în cartierul CFR, dar în alt bloc, la o distanță simetrică cu cea din copilărie față de cofetărie, se deschide în plin sezon pandemic Casa Plăcintelor (pe fonduri asiatice sau ceva), unde am intrat alături de consoartă înspre a încerca prăjituri. Situat aici, lângă (fostul) restaurant Zodiac.

chiar aici

În mod previzibil v-ar părea poate să vă așteptați să aflați că eclerele din acest loc au fost pentru mine ca acel prim ecler. Dar nu despre asta e vorba și ar fi imposibil să fac comparația asta. Ce-am retrăit în schimb este faptul că de atunci încoace n-am putut să mai poftesc la altceva. Sunt niște eclere atât de bune că a trebuit să mai cumpăr de vreo șase ori în două luni ca să mă conving.

Deși nu am fost plătit să-i vorbesc de bine (dar nu m-aș oftica la un platou de ecleuri drept răsplată:) vreau să iterez încă o dată cât de fucking incredibil de bune sunt. Nu știu ce droguri bagă-n ele, dar au ok-ul meu. Am mâncat de pretutindeni eclere de-a lungul și de-a latul vieții și, nefiind egalate de nimeni altele, nu-mi rămâne decât să proclam -

În calitate de masterand auto-declarat în degustare dar nu numai de eclere declar pe propria răspundere Casa Plăcintelor din Târgoviște apogeul erei moderne în materie de.

N-am fost niciodată un fan al plăcintelor, dar le-am încercat totuși și pe-ale acestui loc și au fost mai bune ca oricare alte plăcinte. Dar după cum ziceam eu nu prea le halesc.

Eclerele în schimb țin să vă povestesc că sunt atât de bune că m-au făcut să scriu articolul ăsta!

Mari șanse să nu mai mănânc niciodată acel exact tip de ecler post-comunist, dar având în proximitate acest éclair mid-pandemic nu-mi fac griji - este cel mai bun ecler pe care l-am mâncat de atunci încoace.

Așa că da-ți o fugă @casaplacintelor dacă vreți să mâncați ceva deosebit. Eu zic că o să-mi mulțumiți.

Mulțumesc și eu pentru atenție și aș vrea să vă amintesc că mai jos puteți lăsa o părere dacă aveți ceva simpatic de spus.

Ecler.