N-am mai văzut un horror din facultate (în urmă cu vreo 8 ani) când, ca să am ce discuta cu o pasionată, am băgat la greu timp de câteva săptămâni toate drăciile diabolice. N-a ieșit nimic cu, mă înțelegi, dar măcar mi-am înfruntat frica aia care te ia când te uiți la astfel de filme, inoculată în propriul suflet când am vizionat prima oară o astfel de puliculă: toamna anului 1995, la frageda vârstă de 8 ani. Se numea Child's Play, și era primul film cu celebra păpușă Chucky.
La "It" am intrat în sală după ce tovarășul Diagonală m-a convins să vedem și-un film horror la cinema, să vedem "cum o fi?". El văzuse și filmul original din 1990, așa că împreună ne-am dat cu părerea despre el având toate perspectivele la noi. Și deși am intrat reticenți, am ieșit încântați; considerând că nu-i doar un remake foarte bun, ci și un film de sine stătător solid.
O amestecătură perfectă de umor și horror, făcându-mă să răd copios de câteva ori și să mă ia cu frezoane pe șira spinării de alte ori, filmul It este o reușită a genului horror, dar chiar și a comediei, în același timp!
Pentru că dolescenții de liceu protagoniști au o chimie perfectă cu al lor dialog atât de vulgar (dar amuzant și ingenios) filmul m-a făcut să mă întreb de câteva ori la modul serios: oare chiar așa de urât vorbeam și noi în liceu, unii cu alții?
Având în spate nuvela scrisă de unul dintre cei mai prolifici scriitori de romane horror și nu numai, Stephen King, filmul It m-a făcut să-mi regândesc atitudinea vis-a-vis de acest gen. M-a trecut prin toate stările, a avut un substrat subtil și inteligent de învinge-ți fricile sau te vor înfrânge ele pe tine și m-a făcut să ies cu zâmbetul pe buze din sală, distrat și eliberat de anumite emoții negative pe care le mai căram cu mine.
În vorbele regizorului Wes Craven: "Filmele horror nu crează frică. O eliberează."
