Sunt genul de nebun om care trebuie să vadă toate filmele dintr-un univers cinematic în ordinea apariției, altfel nu mă pot uita la cel mai recent. Așa s-a întâmplat și cu acest film care face parte dintr-o nouă serie sau reboot, cum se mai spune, pentru că din '68 încoace au apărut circa 9 filme.
Cu War for the Planet of the Apes le-am bifat pe ultimele 4, cele apărute înainte de anul 2000 lăsându-le pe altădată - dar, ținând cont de cronologia universului cinematic, acum, după War, ar fi logic de vizionat toată seria, mai ales că ăsta din urmă m-a atras destul de mult în universul său.
Dar partea bună este că nu vei avea timp să fi dezamăgit pentru că, așa cum am observat pe masură ce treceau minutele în sala de cinema, foșnăitul provocat de mâncatul de popcorn a scăzut considerabil (în comparație cu ce-am observat la alte filme) cei din sală devenind rapid captivați, filmul având un ton sumbru și întunecat care te preia și nu-ți mai dă drumul până la sfârșit; pentru că de la bun început ești introdus și menținut pe un traseu emoțional și atmosferic cât se poate de satisfăcător și la care te poți raporta.
Pentru a intra pe firul poveștii a trebuit să văd al doilea film din (noua) serie, Dawn of the Planet of the Apes - care nu m-a captivat prea tare. Deși nu regret că l-am văzut, realizez că de fapt War are grijă ca și cel care nu a văzut nici un alt film din serie să înțeleagă povestea cât se poate de clar, nefiind nevoie să le vezi pe celelalte; pe care le-aș cataloga ca cel mult mediocre în comparație cu cel de față.
Practic, dacă nu ești genul de om care poate investi atât de mult timp în a te uita la filme, poți sări lejer peste primele două, al treilea fiind de departe cel mai bun. Ba chiar aș recomanda acest film și doar celor care vor să vadă o dramă bună, cu un context unic - primate vorbitoare care, culmea, deși sunt create CGI cu ajutorul tehnicii motion-capture, sunt mai credibile ca mulți actori din alte filme. Doar aruncă o privire aici să vezi cât de implicați sunt acești actori.
Personajul principal Caesar este din nou "jucat" perfect de Andy Serkis, pe care vi-l amintiți poate din Stăpânul Inelelor unde a dat viață lui Gollum. Și restul actorilor, dacă stau bine să mă gândesc, și-au făcut treaba excelent, chiar și fetița aia care apare de câteva ori; dar cu o mențiune specială pentru personajul peste care dau actorii principali în drumul lor, care are rolul (și) de comic relief, dar nefiind totuși atât de hilar încât să te scoată din vibe-ul filmului.
Personajul principal Caesar este din nou "jucat" perfect de Andy Serkis, pe care vi-l amintiți poate din Stăpânul Inelelor unde a dat viață lui Gollum. Și restul actorilor, dacă stau bine să mă gândesc, și-au făcut treaba excelent, chiar și fetița aia care apare de câteva ori; dar cu o mențiune specială pentru personajul peste care dau actorii principali în drumul lor, care are rolul (și) de comic relief, dar nefiind totuși atât de hilar încât să te scoată din vibe-ul filmului.
Filmul explorează teme precum: loialitatea, familia, moralitatea, umanitatea și istoria, lupta cu demonii interiori, supraviețuirea, sacrificiul, lupta dintre oameni și între oameni, răzbunarea și iertarea. Toate acestea făcând ca Planeta Maimuţelor: Războiul să fie un film de acțiune/aventură decent și o dramă foarte bună; conținând o paletă variată de emoții, fără să pice în extremități sau clișee, cu scene de acțiune puține, dar reușite și satisfăcătoate, cu mult suspans într-o atmosferă apăsătoare, și un final care concluzionează seria așa cum ar trebui.
