De ce oare nu putem să fim? Doar… să fim. Fără atașamente, fără speranțe. Doar să fim cu noi înșine. Singuri sau în solitudine? Nu e rău sau ne e bine.
Pentru că singuri ne complicăm viața. În solitudine ne împăcăm cu viața.
Sunt împăcat sau în păcat? Mă simt bine sau râvnesc la ceva în plus pe lângă mine?
Ceva în plus să aducă alinare sau poate o nouă stare.
Oare nu putem fi singura noastră consolare?
Cea mai mare beție nu este de la alcool, ci de la gânduri lăsate fără control.
Gânduri ce ne asupresc și asuprimă, ce ne sting a noastră lumină de când începem a toate zilelor rutină.
Trezvia te strigă, dar tu cauți tot pe-acolo pe unde te-ai îmbătat.
Iar Adevărul e-n singurul loc unde nu ai căutat.
Ce-ai zice dacă ți-aș zice că deja ești ceea ce cauți, deja ai ceea ce ai nevoie?
Dar ți-ai împânzit sufletul cu o mie de nevoi și dorințe în care n-ai voie.
Să fii, să stai, să exiști.
Fără altceva sau cineva. Fără niciun "fără" sau vreun alt mecanism de chinuială și sabotaj.
Nevoi și dorințe extracuriculare ce ți-au convins a ta stare că NU ești în stare.
Să fii, să stai, să exiști, fără niciun "fără" în plus.
Dar gândurile extra acolo te-au dus.
Începi să fii doar tu cu tine și începi să observi când mintea cere în plus.
Ești de ajuns.
Începi să stai fără niciun stimul extern.
Ești bine.
Începi să exiști fără nicio condiționare.
Ești.
Și atât!
Și când apar toate cele, nu le ignora, critica sau suprima; nu încerca să le înlături sau să le îmblânzești.
Uită-le cum cad prin tine și curg precum frunzele uscate din copac alunecă pe pământ.
Crezi că solul doare de-a lor greutate sau copacul le duce vreun dor?
Așa că te întreb: Chiar ai vrea să mănânci ciocolată în fiecare zi? Ce e prea mult strică, zice un truism răsuflat; eu altceva vreau să-ți transmit:
Focul arde, apa stinge, tu ești ceea ce ești înainte de cuvinte.
Ca un funambul între cele două pendulezi și niciuneia să-i dai crezare.
Pentru că nu ai ne-voie când trăiești în voie.
Nu duci dorul când nu ai dor-ințe.
Deci nu te mai stresa pentru lucruri trecătoare, ce nu-ți pot garanta a ta stare.
Ceea ce ești deja e mai presus de orice; înainte de oricine. Mergi cu încredere în Sine!
Cine pe cine caută să afle acest adevăr? Când el e acolo înainte de tine?
Acel Sine care nu are nevoie nici chiar de tine...
Semi-liric pentru V. d. D.
