Avem Iar Cinematograf Independența În Târgoviște

Titlul de sus nu mai este o întrebare ci o afirmație. Bine, încă nu poți propriu-zis vedea un film, aparent ar mai fi o licență, una-alta de primit, dar impresia de la redeschiderea oficială este că nu ar mai dura foarte mult; după mine, fabrici și uzine, în câteva săptămâni o să mergem iar la cinematograf în Târgoviște.

Înainte să-mi dau cu impresiile despre reabilitarea acestui edificiu trebuie să trecem în blog câteva detalii istorice și relevante, așa că se spune că în 1977 Cinemascop Independența ia naștere având chiar cifra impresionantă de 668 de locuri, spun izvoarele istorice.

Și cam atâta spune iele, internetul neavând alte informații despre acest subiect. Din fericire pentru voi însă dețin în familia personală un alt internet, mult mai încăpător, vast și doxat. Îl cheamă Marian, este cel care a participat la aducerea mea pe această planetă și, asemeni mie, sau eu lui, a fost și este un mare cinefil, care și-a solicitat ochii, conform spuselor sale, cu sute de filme la cinemaurile târgoviștene.

Pentru că ajuns în '82 în acest magic loc, cunoscut o lungă vreme sub pseudonimul de "orașul ciorilor", îmi relatează că găsește nu unul, ci trei cinematografe în urbea noastră cea de toate zilele: cinemascop Victoria (unde-mi amintesc că m-a dus și pe mine și pe soră-mea pentru prima oară la o astfelă activitate în anii '90) și cinematograful Popular (Trianon), ambele situate în Centrul Vechi, plus vedeta articolului de față, ale cărei bilete întotdeauna costau dublu față de primele menționate.

Mai mult decât atât, în Independența exista și o zonă VIP, cum am spune acum, și locul unde am stat de fiecare dată la cele 5,6,7 filme pe care le-am văzut aici; zonă care se poate observa 7 poze mai jos, cea cu scaune de culoare roșie (probabil nu sunt cele originale), cu mai mult spațiu la picioare, și reprezentând motiv de mândrie în relatările către cunoscuți, pentru că expresia "am stat la lojă" presupunea un cost al biletului mărit...

Printre evenimentele deosebite care s-au desfășurat la Independența notăm câteva premiere de film la care a și participat, mai mult sau mai puțin încurajat de către sindicat sau de către partid; faptul că biletul devenea o gratuitate era un bonus, el oricum ar fi mers.

Una dintre ele este relansarea din 1983 a filmului românesc Explozia (1973), scris și regizat de marele Mircea Drăgan (seria Brigada Diverse, etc), premieră la care au participat dintre actori Jean Constantin și Mircea Diaconu.

O altă premieră are loc doi ani mai târziu pentru lungmetrajul filmat în mare parte în Târgoviște - Promisiuni (1985), în regia Elisabetei Bostan și avându-i în rolurile principale pe Mircea Diaconu, Maria Ploae, și Ion Caramitru, este și un mare succes financiar la vremea sa.

Ni se mai povestește că bișnița pe seama filmelor creștea exponențial dacă sorgintea acestuia nu era românească sau rusească. Filme străine aduse în sfârșit și în România comunistă, El Cid (1971), sau Cidul cum a fost tradus la noi, fiind un exemplu memorabil în care biletele luate de la tarabele independenților gagii antreprenori neaoși (T.I.GA.N., pe scurt) se îndepărtau de costul normal de 4 lei și ajungeau la 15 lei; iar asta se întâmpla și în a patra, cincea zi de rulare a filmului. Bilete ce puteau fi găsite de obicei în zona stadionului echipei de fotbal CS Târgoviște, prin intermediul intermediarelor vânzătoare ambulante de semințe, pitite subliminal în coșurile lor.

Pe lângă faptul că orice film începea cu 5-10 minute de știri variate, alte ultime detalii simpatice din acea perioadă ar fi că mare succes la public aveau: orice film cu Piersic, orice film cu Piedone, filmele românești istorice, filmele indiene, dar și anumite filme a căror proveniență deși era Coreea de Nord, de exemplu, puteau provoca plânsete lungi de 5 minute datorită subiectului tragic, un caz fiind Fata care vinde flori (1972).

Depășim perioada comunistă și aflăm din alte surse că această clădire-simbol a Târgoviștei a funcționat până în 2006, iar din 2010 este în administrația Primăriei după ce a fost preluată de la Regia Autonomă de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor "România Film", sau R.A.D.E.F. cum îmi mai place mie s-o alint.

De-atunci singura activitate care a avut loc în cinematograf a fost o sală de bingo, într-o încăpere a clădirii, și cuiburi de lilieci în alte încăperi. Așa spune sursele. Ce omit ele să adauge este că de-alungul anilor aspectul exterior al clădirii a fost și el un excelent și încăpător spațiu de joacă al grafferilor locali; vedeți mai sus.

Deci trec mulți ani de paragină până când mândria Târgoviștei devenită pericol pentru trecători îi este aplicat un tratament de reabilitatare, realizat cu ajutorul Companiei Naționale de Investiții (CNI) cu modesta sumă de două milioane de euro. Iar din fondurile Primăriei s-a modernizat infrastructura din zonă, conducând la 100 de noi locuri de parcare pentru mașini. Bun.

După reabilitare găsim o sală de cinema cu în jur de 450 de locuri, dintre care 16 sunt amenajate pentru persoane cu dizabilități (fosta lojă, presupun); și care poate fi folosită și pentru altfel de spectacole sau evenimente - excelent.

Un fel de ziua porților deschise, 8 Septembrie ne-a oferit ocazia să observăm în foaierul clădirii o expoziție de artă a filialei Alba Iulia a Uniunii Artiștilor Plastici. Chestie care mi se pare superbă!

Vi la film și până una-alta și datorită proximității forțate mai vezi un tablou, o sculptură, îți mai speli ochii și cu altceva. Nu mai vorbim de potențialul de deschidere la public a micului artist care-și poate promova și el astfel arta într-un mod foarte facil. Și, cel mai relevant, nu mai ai timpi morți atunci când îți aștepți prietena să facă pipi pre- și post-film. Pentru prietena mea eu sunt acea prietenă.

Cât despre sală în sine, pot să vă relatez că arată super, amintind de IMAX, imaginea pare foarte bună, dar rămâne de văzut, scaunele nu sunt chiar impresionante și puteau fi mai încăpătoare, iar să te rezemi și cu capul e cam greu, nefiind suficient de înalte - un punct negativ major pentru cei ca mine care petrec foarte mult timp în sala de cinema.

Sunetul în schimb e bombă! Pare a fi un 3D adevărat, lăudându-se cu un Dolby Atmos care m-a dat pe spate după doar câteva sunete. Chiar ești în mijlocul acțiunii cu atâtea boxe în jurul tău și sunt convins că va face orice film mult mai imersiv. Bravo!

Singurele necunoscute cu care am rămas, pentru că cei pe care i-am întrebat la fața locului n-au știut să mi le rezolve, sunt: unde va fi amplasat locul pentru cumpărat popcorn-ul și chestii? Nu am văzut nimic în sensul ăsta. Un program de card de loialitate a fost luat în considerare? Și biletele vor putea fi cumpărate și online sau rezervate? De unde?

Și cam astea au fost impresiile de la cinemascop, dar nu aș putea încheia fără a aduce un big shout out cinema-ului care ne-a ținut de cald din 2016 și până anul trecut și al cărui client fidel am fost, Line Cinema, dar și unul mai mic pentru cinema-ul cu cele mai bune fotolii pe care am avut plăcerea să șed vreodată la un film, Vip3D, acum defunct și el, dar pus la vânzare ca și afacere cu totul.

Închis de peste un an, dar cu site-ul încă anunțând filme, Line Cinema a fost o mare-mare bucurie la momentul deschiderii. Motivul închiderii? Cel care închiria spațiul a dorit după un an de chirie plătită degeaba în pandemie să beneficieze de o reducere în al doilea, pentru că lipsă lume, știi? Dar cel care primea a preferat să închirieze altcuiva. Pentru că bani.

Odihnește-te-n pace, Line Cinema, ai fost un prieten bun.

Privim spre viitor  și așteptăm cu mare interes și prima proiecție la Independența, unde am văzut primul film ca adolescent undeva prin 2003, într-o sală plină doar cu ceilalți doi prieteni cu care-am ocupat loja și în a cărei atmosferă rece și lugubră tot am reușit să ne distrăm.

Pentru că film!