Contemplam mortalitatea într-o noapte albă (a nu se citi sinuciderea), privind tavanul și analizând care-i treaba cu chestiile și lucrurile. Tot făcând asta, dar și luând pauze între gânduri, mi-au venit în prompter următoarele idei îndrăznețe:
Respirația e vocea trupului
Trupul e vocea minții
Mintea e vocea sufletului
Sufletul e vocea spiritului
Spiritul e vocea Universului
Universul e vocea Infinitului
Infinitul e vocea nimicului
Nimicul e vocea.
