The Boss Baby: Cine-i șef acasă? — Recenzie de animație

M-am uitat la trailerul acestei animații când încă rula în cinema și, zicându-mi că e de copii, am decis să-l "sar". Dar, în lipsă de altceva, într-o seară cu prietenii, i-am dat o șansă acasă. Și mai că-mi pare rău că nu l-am văzut pe marele ecran, pentru că (vizual vorbind) The Boss Baby e excelent, reușind o combinație fericită între stilul clasic de animație și cel modern.

Bebelușul în costum rânjind din fotoliul de birou, afișul oficial al animației The Boss Baby.

Și nu este doar pentru copii, ci se adresează tuturor categoriilor de vârstă pentru că a reușit, datorită imaginației bogate a creatorilor, să-mi amintească și mie de copilul din mine. Iar lucrul ăsta cred că e important pentru orice om, indiferent de vârstă. În esență, aș recomanda The Boss Baby pentru două chestii: imaginația animațiilor, care simți că-ți dă și ție frâu liber imaginației, și pentru momentele amuzante. Nu foarte intense, dar amuzante și multe — astfel că m-am regăsit zâmbind aproape pe întreaga sa durată.

Cine-i șef acasă mai merită câteva laude și pentru subtilul substrat moralizator la adresa „consumerismului” de animale de companie, pentru cele câteva momente cu adevărat emoționante, pentru omagiile aduse altor desene, animații și filme (cum ar fi The Matrix) și pentru abordarea temelor de acceptare, iubire, familie și maturizare. A! Și să nu uit! Alec Baldwin în vocea lui Boss Baby e la fel de grozav ca în serialul 30 Rock, dacă l-ați văzut.

Uitați-vă la trailer, dar să știți că, spre deosebire de cele ale filmelor din ultimul timp, în ăsta nu ni se dezvăluie mare parte, povestea fiind mult mai interesantă decât ceea ce lasă clipul să se înțeleagă. Nota 10 pentru animație și 8 ca film.
Mai nouă Mai veche