În 1994 aveam doar șapte ani. Dar nu eram prea mic ca să nu fiu impresionat și sau gelos pe albumul cu abțibilde de la Campionatul Mondial din SUA aproape finalizat al vecinului meu Cătălin. Au trecut apoi douăzeci și șapte de ani, iar procurorul meu local de ciudățenii („nea Nae” de pe bulevardul cu castane, cum îi spuneam noi colocvial; odihnește-te în pace, nene) îmi arată acest album aproape finalizat (în jur de 85%) al Cupei Mondiale din '94. Morala poveștii este că uneori primești ce vrei, alteori nu, iar alteori le obții mult, mult mai târziu.
